Unele povești se cer spuse mai departe, lung timp după ce faptele s-au petrecut și oamenii au trăit. Așa este și povestea și opera artistului român de origine armeană Ervant Nicogosian. Puternic influențată de nebunii ani ai celui de-al Doilea război mondial precum și de deceniile comunismului atroce, opera lui Ervant Nicogosian s-a așternut pe pânza de pictat precum volumele unei biblioteci. În tihnă, neabătându-se de la parcursul său artistic, maestrul Nicogosian a creat mai multe cicluri de lucrări, încercând să scoată la lumină propriile sale trăiri. Ciclurile sale artistice, fie că vorbim despre “Ferestre”, “Curtea Veche”, “Gulag”, “Porți“ sunt intim legate de experiența sa personală și mai ales de marea sa poftă de viață precum și de dorința sa de a sparge bariere, de a scăpa de un anumit convenționalism artistic.

Ervant Nicogosian a creat până în ultimul moment, dedicat, aplecat asupra studiului culorii, jucându-se cromatic dar fără a se abate de la recomandările dascălului său în ale meșteșugului artistic, Camil Ressu. “ Ressu te învăța esența unui lucru, a unui obiect, a unei figuri. Esența!, Te învăța Abecedarul. Te făcea deopotrivă să ști să pictezi și să folosești culoarea potrivită, chiar dacă nu era colorist prin excelență. Acele cinci tonuri pe care le punea pe paletă erau tonuri de bază, totul era la el esența. Te îndemna să pictezi apelând la capacitatea ta de sinteză, la gândire, să nu lucrezi superficial, să aprofundezi foarte bine totul.” , avea să mărturisească Ervant Nicogosian, într-un interviu din 2006 pentru Revista 22.

Povestea lui Ervant Nicogosian, începută la sfârșitul anilor 20 ai secolului trecut la Odessa, continuă timp de 7 ani și jumătate în cruntul Gulag rusesc unde și-a petrecut tinerețea, va fi marcată de întoarcerea într-o Românie aflată sub totalitarismul lui Dej și apoi a lui Ceaușescu, urmând a putea să se exprime liber începând cu anii 90 o dată cu căderea comunismului.

Se vorbește prea puțin de opera lui Nicogosian, adeseori neînțeleasă, ermetică ca și mesaj, dar extrem de puternică din punct de vedere vizual. Artistul Nicogosian, dincolo de un parcurs de viață de excepție, are și un parcurs extraordinar din punct de vedere artistic. Opera sa merită cunoscută, expusă, colecționată, pentru ceea ce aduce la nivelul dezvoltării expresionismului abstract în România.

Prin strădania și dedicarea moștenită de la tată, respectiv bunic, cele două continuatoare ale numelui Nicogosian, dna conferențiar dr. Gilda Mologhianu (fiică), respectiv dna dr Alina Frunză (nepoată) se preocupă de cunoașterea de către tânăra generație de artiști, colecționari, iubitori de artă a operei lui Ervant Nicogosian.